În cariera de manager operațional, ne lovim adesea de obstacole logistice sau de resurse umane. Însă, uneori, o provocare pragmatică – cum a fost, în cazul meu, un deficit acut de personal – se transformă într-o lecție de viață care redefinește felul în care privești comunicarea și echipa.
Căutând soluții pentru echipa mea de la Inspire Trade, am decis să privesc spre un bazin de talente adesea ignorat pe nedrept: persoanele cu deficiențe de auz. Ceea ce a început ca o decizie strategică de business s-a transformat rapid într-o experiență umană profundă.
Un parteneriat bazat pe încredere
Primul pas a fost colaborarea cu Asociația Națională a Surzilor din România, unde am avut privilegiul să discut cu Bogdan Anicescu. Publicul larg îl cunoaște drept prezența expresivă și dedicată care, în timpul pandemiei din 2020, a asigurat accesul vital la informație pentru comunitatea persoanelor cu deficiențe de auz.
Am început cu trei colegi noi. Nu a fost vorba doar de a ocupa niște posturi; a fost vorba de a construi o punte între oameni. În scurt timp, datorită recomandărilor lor și mediului de încredere creat, echipa a crescut natural la aproape 17 persoane.
Un mediu de lucru cu adevărat incluziv nu se construiește prin forță sau prin complianță cu niște reguli de HR. Se construiește prin respect autentic și prin voința de a înțelege o altă perspectivă. Aceasta a fost lecția numărul unu: incluziunea nu este o bifă într-un formular, ci o cultură care se cultivă zilnic.
Tehnologia ca punte între lumi
La început, lipsa unui interpret a părut o barieră insurmontabilă. Cum coordonezi o echipă când cuvintele rostite nu ajung la destinație?
Răspunsul a fost simplu și a stat tot timpul în buzunarele noastre: tehnologia. Telefonul mobil a devenit interfața noastră principală de comunicare. Am scris mesaje, am citit confirmări, am folosit aplicații de traducere a gesturilor. Această metodă, aparent greoaie, ne-a obligat la ceva esențial și extrem de valoros:
Să fim clari, conciși și atenți.
Când nu poți vorbi în cuvinte vagi și nu poți te baza pe tonul vocii pentru a transmite urgent sau important, ești forțat să îți structurezi gândul înainte de a-l exprima. Calitate, nu cantitate. Am descoperit că aceasta este o abilitate de comunicare pe care mulți manageri o au atrofiat de la ani de ședințe interminabile.
Lecția despre sinceritate și autenticitate
Colaborând cu colegii mei cu deficiențe de auz, am realizat ceva cu totul fascinant despre natura comunicării umane.
Limbajul semnelor este, într-adevăr, o „altă limbă”, dar una care vine cu o puritate aparte. Ea nu permite ambiguitate sau pasivitate. Fiecare gest este o afirmație clară, fiecare expresie facială este o componentă gramaticală cu înțeles precis.
Am observat că noi, cei care folosim limba vorbită, ne pierdem adesea în:
- Nuanțe ambigue care pot fi interpretate în mai multe feluri
- Tonuri pasiv-agresive care transmit frustrare fără a o adresa direct
- Verbiaj care umple spațiul fără a transmite informație reală
În comunicarea directă, scrisă sau gestuală, pe care am practicat-o cu echipa mea, am descoperit o eficiență remarcabilă. Mesajul era clar. Așteptarea era clară. Confirmarea era clară.
Ce a schimbat această experiență în stilul meu de management
Această perioadă mi-a șlefuit profund stilul de leadership. Câteva principii concrete pe care le-am internalizat:
1. Adaptabilitatea este o abilitate, nu o trăsătură de caracter Nu te naști adaptabil. Devii adaptabil prin practică deliberată, prin ieșirea din zona de confort și prin rezolvarea de probleme cu constrângeri neobișnuite.
2. Un lider bun știe să „asculte” chiar și în liniște Leadership-ul empatic nu înseamnă să fii un bun orator. Înseamnă să fii un bun observator. Atenție la limbajul corpului, la dinamica echipei, la ceea ce nu se spune – acestea sunt surse de informație la fel de valoroase ca orice raport de performanță.
3. Barierele, de cele mai multe ori, sunt probleme de comunicare Aproape orice conflict organizațional, orice blocaj de proiect, orice dezacord de echipă are la bază o deficiență de comunicare. Înainte de a căuta soluții complexe, verifică dacă toată lumea înțelege același lucru prin același cuvânt.
4. Diversitatea generează reziliență O echipă omogenă gândește omogen și are aceleași puncte oarbe. O echipă diversă – prin experiență, abilitate sau perspectivă – este mai creativă și mai rezistentă la crize.
Concluzie
Astăzi, când privesc spre noi oportunități profesionale, port cu mine această certitudine: barierele sunt doar provocări de comunicare care așteaptă să fie rezolvate cu empatie și inovație.
Cel mai valoros lucru pe care l-am câștigat din această experiență nu a fost soluționarea unui deficit de personal. A fost o perspectivă nouă asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat să conduci oameni: să îi vezi, să îi înțelegi și să creezi condițiile în care fiecare poate să contribuie la maximum.